Credendo Vides
Dincolo de orizont
In jurul tau pluteste-o tacere oarecare
Nici trista, nici lugubra. Tacere… si atat.
Privirea-ti se loveste de-un cer fara culoare
Tivit de orizontul ce-ti tine de urat.
Si-ti merge inainte, chemandu-te spre zare
Dar alergand prea iute ca sa-l poti apuca
Tacere incolora, zadarnica umblare,
In ce putine vorbe se scrie viata ta…. !
Dar, din taceri cu care te-ai invatat de vremuri,
Rasar ca o-nganare de cantec departat
Chemarile sirenei care te fac sa tremuri
Si sa te zmulgi din lantul cu care te-ai legat.
« Sarman Ulisse, iata, e timpul sa te lepezi
De scuturile tale, de funii si catarg.
Arunca-te in apa si valurile repezi
Vor legana plutirea-ti purtandu-te spre larg ».
In juru-ti volburi negre n-au incetat sa fiarba
Real si prea aproape ca sa te lasi purtat
Iar cantecul fosneste ca un ocean de iarba
Ispititor si dulce dar …. tot indepartat.
E cantecul culorii, chemare la-nflorire
Venita de dincolo de orizontul gri
Deschisa catre suflet, ascunsa de privire
E armonie plina de dorul de-a iubi.
Dar oricat vrei sa afli ce soapta ei ti-ofera
Tu stii ca dorul aprig nu va avea sfarsit.
Tu stii ca orizontu-i zadarnica himera :
Alergi spre el .... alearga si el la infinit .
